De o buna bucata de vreme, Executivul încearca sa ne convinga de faptul ca efectele favorabile ale politicii sale economice s-ar manifesta inclusiv sub aspectul reducerii fiscalitatii.
In acelasi timp, agentii economici, asociatiile patronale, profesionale si chiar simplii cetateni se încapatâneaza sa nu observe aceste "binefaceri" ale politicii fiscale promovate de actualul Cabinet.
întelegem din atitudinea narcisista a unui guvern incapabil sa îsi asume propriile esecuri în materie ca, în dorinta de-a fi cât mai "aproape de oameni", prefera sa stea cu mâna în buzunarele lor.
ªi asta în conditiile în care constrângerile financiare si bugetare existente la preluarea mandatului erau semnificativ diminuate fata de cele cu care s-au confruntat guvernele precedente, daca avem în vedere, spre exemplu, numai depasirea vârfurilor de sarcina la plata datoriei externe, solutionarea crizelor din sistemul bancilor de stat si diminuarea serviciului datoriei publice ca efect al aplicarii O.G.nr.38/2000.
Guvernul Isarescu a dat un semnal concret pe linia relaxarii fiscale si a egalizarii tratamentului fiscal aplicat agentilor economici, ale caror efecte favorabile s-au concretizat în sporirea veniturilor bugetare, pe fondul reluarii unei cresteri economice sanatoase, desi impozitul pe profit se redusese substantial, de la 38% la 25%, respectiv la 5% pentru exportatori.
Un act de minima coerenta decizionala l-ar fi reprezentat continuarea programului initiat de catre Cabinetul anterior, program ale carui valente pozitive fusesera probate în practica.
N-a fost sa fie asa, Guvernul preferând sa-si aduca propriile contributii, fara îndoiala, creatoare si, bine-înteles, originale.
Au fost astfel cosmetizate unele fonduri speciale, prin includerea lor în administrarea Ministerului Finantelor Publice, dar cu mentinerea contributiilor existente, ca si cum problema era destinatarul si nu cuantumul acestor contributii.
Obligatiile de reducere a TVA, asumate prin Programul de guvernare, au fost demult uitate. Mai mult, prin noua lege a TVA sunt impozitate si încasarile în valuta din turism (anterior asimilate exporturilor) dar si constructiile de locuinte.
Se tolereaza o fiscalitate locala deseori excesiva. Cu titlu de exemplu, un consiliu local din judetul pe care îl reprezint, consiliu dominat de reprezentantii actualii puteri, a instituit o taxa de mediu de 1% aplicata la fondul de salarii si una pentru sport, de 2% aplicata la aceeasi baza de referinta. Inutil sa adaug ca aceasta din urma este si ilegala, legea finantelor publice locale prevazând ca orice impozit si taxa poate fi instituit numai pentru cetatenii care beneficiaza efectiv de serviciul comunitar aferent contributiei noi instituite.
Dar de ce sa ne mai miram, când însusi Executivul revigoreaza "eterna si fascinanta Românie", pe seama exportatorilor, obligati sa contribuie la un nou fond de promovare (a intereselor lor, probabil) la fel ca si "batrânica ajutata, desi nu doreste, sa treaca strada". Iar Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale încearca, prin înfiintarea Fondului national de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, o adevarata deturnare de fonduri din sectorul privat al asigurarilor catre cel public.
Ce sa mai înteleaga angajatorul care plateste contributia la fondul de somaj, când afla ca excedentul acestui fond este de peste 30% si are chiar o tendinta de crestere. Nimic. Asa cum nu întelege de ce pentru un salariu mediu de circa 100 de dolari, el trebuie sa plateasca în fapt de 2,4 ori mai mult, în timp ce în tarile din U.E. sau în curs de aderare, raportul este de numai 1,4 - 1,7 ori.
In timp ce salariatul constata ca, din nivelul brut negociat, circa 44% reprezinta impozite directe si alte contributii, Guvernul social-democrat acorda protectie sociala "automobilistilor", accizele la carburanti situându-se aproximativ la jumatate fata de media europeana.
Nu este de mirare deci faptul ca, analizând toate aceste aspecte si multe altele asupra carora - din lipsa de timp - nu au mai insistat, românul refuza, tot mai frecvent sa accepte imaginea idilica prezentata de statisticile triumfaliste, refuza sa vada negrul gri, sau griul alb si constata ca - si în materie de fiscalitate - actualul Executiv a renuntat, de mult la coerenta, preferând haosul.
