La momentul adoptarii Ordonantei de Urgenta nr.102/2001 de catre Guvernul României, domnul Prim-ministru Adrian Nastase declara:

"Noi încercam sa refacem proprietatea în urma unei situatii anormale… Când vorbim despre restituire noi refacem de fapt fotografia de la '45… Este important sa folosim documentele ca atare, prin martori se introduce o relativizare a proprietatii."

Atunci cum se face ca domnul Prim-ministru a introdus în continutul acestei Ordonante o anormalitate, si anume aceea ca prin prevederile acesteia se excepteaza punerea în posesie a terenurilor expropriate prin Legea nr. 187/23.03.1945, lege care a vizat în primul rând etnicii germani si apoi marii proprietari de terenuri agricole?

Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 187/1945 se stabileau urmatoarele:

"In scopul înfaptuirii reformei agrare, trec asupra Statului pentru a fi împartite plugarilor îndreptatiti la împroprietarire si pentru a constitui rezervele prevazute la art.2 urmatoarele bunuri agricole cu inventarul viu si mort afectat lor:

a) Pamânturile si proprietatile agrare de orice fel apartinând cetatenilor germani si cetateni români, persoane fizice sau juridice, de nationalitate (origine etnica) germana, care au colaborat cu Germania hitlerista;"

Asa suna prevederea, potrivit careia,  aproximativ 135.000 familii de svabi din Banat si sasi din Ardeal au fost deposedati de toate proprietatile agricole, cu inventarul viu si mort aferent, conform criteriilor ad-hoc stabilite de regimul proaspat instaurat la acea vreme.

Aceasta a fost o masura de pedepsire fara nici o ratiune, si doar pe baze etnice, pe care o consideram cel putin la fel de abuziva si reprobabila ca toate celelalte exproprieri din perioada comunista.

Adeseori se aud declaratii ale clasei politice din tara noastra care exprima regretul privind faptul ca, în ultimele decenii, 90% din  cetatenii români de nationalitate germana au parasit România.

Prin exceptarea de la restituire sau despagubire a putinilor etnici germani ramasi în tara, astfel de declaratii politice contribuie la mentinerea si nu la repararea nedreptatilor la care au fost supusi. Ba, mai mult, aceasta masura poate fi considerata ca o a doua expropriere legiferata dupa mai bine de jumatate de secol.

Consider ca aceasta prevedere din Ordonanta de Urgenta nr. 102 din 2001 nu este de natura sa ajute la crearea unui climat de încredere în relatiile economice cu Germania si, într-un sens mai larg, Comunitatea Europeana.

Iata de ce, solicit domnului Prim-ministru Adrian NaSTASE sa dispuna, în regim de urgenta, modificarea Ordonantei de Urgenta nr. 102/2001, în sensul eliminarii tuturor prevederilor discriminatorii de reîmproprietarire sau despagubire, dupa caz.

Numai în acest fel mesajul dat de premier în afara tarii va putea fi recunoscut si în legislatia interna.