La dezbaterea pe marginea bugetului pe anul 2001, care începe astazi, ne gasim într-o situatie care este pe de o parte paradoxala si totodata regretabila.

Am sa ma explic. De ce este paradoxala? Pentru ca prin acest buget guvernul PDSR condus de Dl. Prim-ministru Adrian Nastase începe cu mult curaj sa iroseasca ceea ce cu greu si cu multe sacrificii s-a reusit sa se realizeze în perioada 1997-2000 în plan economic. Desigur masurile de ajustare structurala amânate si evitate de Guvernul Vacaroiu în perioada 1992-1996, au fost adoptate ulterior si, asa cum era de asteptat, s-au dovedit nepopulare pentru ca au fost urmate de o crestere a somajului si de o scadere a puterii de cumparare pentru anumite categorii sociale. Lor li s-au suprapus obligatiile de rambursare a datoriei externe care au atins numai pentru anul 1999 suma de 3 mld. USD si care au fost achitate cu pretul unor sacrificii pe care le-au resimtit mai ales categoriile sociale cele mai defavorizate. Tragedia nu este în sine procesul de îndatorare externa desfasurat în perioada 1992-1996, e bine sa nu uitam acest lucru, ci modul în care acesti bani au fost irositi pentru finantarea sectoarelor cu pierderi ale economiei de stat sau a unor binecunoscuti de acum asa-zisi oameni de afaceri, mari maestri de combinatii financiare. Bugetul de stat a fost cel care a resimtit aceste experiente nefericite, care s-au consumat în final pe buzunarul cetateanului, în timp ce patronii imperiilor de carton se plimba liber si sunt, evident, bine-merci.

La sfârsitul anului 1999, Guvernul a adoptat un set de masuri liberale, de relaxare fiscala, prin care TVA-ul a fost redus la o cota unica de 19% iar impozitul pe profit a fost redus, de asemenea, de la 38 la 25%. Masurile pentru stimularea exportului au constat în reducerea pe impozitul pe profitul din aceste operatiuni la numai 5%. S-a avut în vedere stimularea investitiilor prin acordarea creditului fiscal de 10%. Acest set de masuri si-au aratat foarte rapid rezultatele si au dat posibilitatea reluarii cresterii economice pe o baza sanatoasa, care s-a tradus printr-o crestere mai degraba redusa a PIB în anul 2000. Aceasta relansare ar fi putut fi mult mai consistenta daca economia româneasca nu ar fi fost afectata în anul 2000 de o conjunctura defavorabila marcata de cea mai grava seceta din ultimii 50 de ani, de cresterea masiva a pretului petrolului si deprecierea Euro, în conditiile în care peste 70% din exporturile României se îndreapta spre Europa, iar ponderea importurilor este reprezentanta de materiile prime energetice care sunt denominate în dolari.

Astazi rezervele valutare ale României au atins o cifra de 3,4 mld. USD, pe care cei mai multi nu o visau si care ne obliga sa ne amintim ca la sfârsitul anului 1996, rezervele valutare ale României se cifrau la un nivel alarmant de aproximativ 400 milioane USD. Economia româneasca ar fi avut nevoie în anul 2001 de continuare si extinderea setului de masuri de relaxare fiscala si stimulare economica, în paralel cu mentinerea unui nivel cât mai redus al cheltuielilor. De aceea, cu toate ca previziunile bugetare care au la baza principalii indicatori macroeconomici referitori la inflatie, deficit bugetar si cresterea PIB sunt aceleasi cu cele prezentate de fostul Guvern, avem serioase rezerve si îndoieli ca ele vor putea fi realizate fara masurile de acompaniament potrivite si absolut necesare.

Continuarea unei cresteri economice sanatoase ar fi avut nevoie de o scadere a sarcinilor fiscale, atât ale întreprinderilor, cât si ale angajatilor. în schimb, asistam la masuri contrare, care vor creste sarcinile salariale ale angajatorului, si asa extrem de mari, si care vor agrava, printre altele, fenomenul muncii la negru si vor avea totodata drept consecinta sufocarea întreprinzatorilor dintre care unii sunt înca în convalescenta.

De asemenea, am asistat în scurta perioada scursa de la instalarea Guvernului tocmai la acele masuri de care economia are cel mai putin nevoie. Veniturile realizate pe seama întreprinderilor profitabile si disciplinate au început sa fie redistribuite pe diverse cai, "gaurilor negre" binecunoscute, din pacate aceeasi politica economica paguboasa caracteristica perioadei 1992-1996.

Bugetul actual vine sa materializeze, din nefericire promisiunile facute de PDSR la licitatia din campania electorala, prin masuri economice care, în rezumat, distribuie mai degraba saracia tuturor celor pe care i-au amagit, anihilând înca o data posibilitatea redresarii economice a României si, pe cale de consecinta, posibilitatea de a ne atinge obiectivele de integrare euro-atlantica.