Dar Romania anului 2009 nu este o tara normala. Din pacate... De aceea nici discursul meu nu va fi unul uzual. Inainte insa de a trece mai departe as vrea sa va reamintesc un moment de sinceritate planificata la care am fost martori cu totii. Este momentul in care Traian Basescu a recunoscut, din nou, ca a gresit. A recunoscut ca a sustinut o idee gresita, care a dus intamplator la castigarea alegerilor de catre prietenii sai. Acum sase luni ne spunea ca promulga legea din convingere ferma. Acum trei luni afirma ca a facut-o in sila, pentru ca oricum ar fi fost votata si a doua oara in parlament. Astazi aflam ca a fost o greseala. In toamna ne va spune, probabil, ca nici nu a promulgat-o.

Iar acum, dupa ce a recunoscut, cere tarii sa fie solidara. Cere profesorilor sa nu mai ceara mariri de salarii, fiindca nu sunt bani si plange pe umerii elevilor pe care ii sfatuia mai demult sa nu ia scoala in serios. Acum, dupa ce-a recunoscut c-a mintit, va vrea sa fie votat din nou pentru 5 ani. Din nou, ca si in alte ocazii, presedintele greseste. Si o face, ca intotdeauna, pe seama tuturor celor care platesc taxe si impozite in Romania. Traian Basescu e ca un chelner care face nota: nu greseste niciodata in defavoarea lui. El, alaturi de guvernul sau, alaturi de prietenii sai Boc si Geoana, sunt expresia unei greseli care accentueaza criza din Romania.

Atunci cand o greseala se face pe bani publici, discursurile nu mai sunt suficiente. Esenta noastra, ca politicieni, in orice democratie reprezentativa, este aceea de a servi interesul cetatenilor. Al cui interes l-a servit Traian Basescu cand a persistat in astfel de greseli? De ce si-a recunoscut greseala abia dupa jumatate de an, dupa ce alegerile au produs un guvern, iar guvernul si-a impartit deja Romania? Recunoasterea acestei greseli acum si in acest mod reprezinta o sfidare. Este expresia lipsei de solutii la criza economica si a lipsei de respect fata de alegatorii carora acum li se cere solidaritate. Ce este cel mai grav, intr-un moment de criza, este sa fugi din fata populatiei cu scuze si regrete. Presedintele refuza rolul de mediator si spune ca nu este treaba lui daca sindicatele fac sau nu greva. Pentru aceste erori, ca si pentru multe altele, presedintele si prietenii sai vor trebui sa plateasca acolo unde conteaza cel mai mult: la vot. Mai intai acum, pe 7 iunie, iar apoi in toamna, la prezidentiale.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Nu acum a inceput criza in educatie sau problema lipsei de bani. Stiu ca aceasta criza economica a venit din afara Romaniei si mai stiu ca in guvernarea trecuta se putea face mai mult pentru a proteja tara in prezent. Nu vorbesc despre un esec al ultimilor cinci luni, desi acesta ar merita o atentie aparte, fiindca este inspaimantator. Eu vorbesc despre esecul unei clase politice din care fac parte si eu, si faceti parte si dumneavoastra, cei din sala. Este un esec total al ultimilor 20 de ani. Iar esecul nu vine doar din lipsa solutiilor, ci si din incapacitatea politicienilor de a spune adevarul, atunci cand il cunosc. Presedintele minte cand spune ca nu stia care era situatia economica, a Romaniei si a lumii in care traim. Iar, de cinci luni, guvernul ascunde constant romanilor adevarul despre situatia reala a bugetului si a capacitatii statului de a plati salariile sau pensiile. Oamenii nu vor de la noi bani cu orice pret, mai ales atunci cand vad si ei ca nu se poate. Oamenii vor de la noi adevarul. Vor sa fim deschisi cu ei si sa le explicam clar cat de grea este situatia. Nu e suficient sa o spuna presa sau analistii. Trebuie sa o spuna cei care ocupa functiile publice, fiindca ei au raspunderea gestionarii treburilor publice. Iar cand politicienii refuza sa le vorbeasca despre asta si, in schimb, ii pune sa se certe unii cu altii pentru banii tot mai putini pe care bugetul ii are, esecul clasei politice este evident.

De aceea, in acest moment, cred ca e timpul sa incercam sa schimbam cate ceva. Aceste alegeri nu sunt despre Europa, despre teme europene sau despre cine si ce au facut la Bruxelles. Aceste alegeri sunt despre directia in care merge azi Romania. Sunt despre criza economica, dar si despre criza pe care actuala putere o adauga acestei crize economice. Decidem daca directia actuala este cea buna. Actuala majoritate nu poate scoate tara din criza. Iar tabloul dezolant este acela ca nimeni nu vrea sa isi asume raspunderea pentru rezolvarea crizei. Presedintele spune ca rolul lui s-a incheiat.

Noi am ramas singura opozitie la aceasta putere. Alaturi de presa, alaturi de societatea civila si alaturi de cei care inca mai platesc taxe si impozite in Romania. In fata noastra este o putere care s-a intins ca o boala asupra tarii, a impartit-o, si-a trasat feude, a delimitat teritorii de dominanta.

Noi nu suntem insa doar opozitia politica la PSD si PDL. Noi suntem si trebuie sa fim opozitia la tot ceea ce inseamna ei in viata noastra. Trebuie sa fim opozitia la minciuna, la dispret, la insulte, la scandaluri, la nesimtire, la nepotism sau la abuzuri. Trebuie sa fim opozitia la modelul pe care ei il vor pentru noi toti, unul in care politicienii sunt rupti de societate, iar societatea e stimulata sa fie dezinteresata de politica.

In acest an, va avea loc o confruntare intre noi - cei cotati in sondajele de opinie cu vreo 14-15% si ei, cei 70% care conduc Romania de azi, si o conduc prost. Vreti dovezi despre cat de prost o conduc? Lista e lunga si eu enumar aici doar cateva exemple:

- guvernul taie 800 de milioane de RON la rectificarea bugetara din banii profesorilor, dar da alte sute de milioane la turism, pentru organizarea unor evenimente inutile

- noul impozit forfetar a triplat numarul firmelor mici care se inchid in Romania, pentru ca nu au cum sa isi continue profitabil activitatea

- codurile juridice, cele mai importante legi ale unei tari, sunt adoptate pe furis, fara ca societatea sa le cunoasca

- imprumutul de la FMI va indatora platitorii de taxe din Romania cu peste 3000 de euro de persoana, pe care trebuie sa ii platim in urmatorii ani

- guvernul se pregateste sa introduca coplata serviciilor medicale din toamna, pentru a strange si mai mult surubul asupra cetatenilor obisnuiti

- procedurile de licitatie si de cheltuire a banilor publici s-au simplificat pe ascuns, pentru ca noul guvern sa poata atribui fara licitatie sume tot mai mari clientelei politice

In urma cu niste luni, cineva propunea pe un blog un exercitiu: afisati portretele celor cinci persoane care conduc Romania dupa alegerile din 2008 si ingroziti-va. Cei cinci sunt Traian Basescu, Mircea Geoana, Roberta Anastase, Emil Boc si Elena Udrea. Eu va propun un exercitiu inca si mai neplacut. Luati aceasta lista, uitati-va la ea, completati-o cu cine vreti dvs din actualul guvern, Videanu, Pogea, Nica, Berceanu, Sarbu si intrebati-va: "Chiar credeti ca acesti oameni ne pot scoate din criza economica?". Sondajele de opinie din ultimele luni dau raspunsul la aceasta intrebare. Marea majoritate a romanilor nu mai crede ca actuala putere stie ce trebuie sa faca pentru iesirea din criza. De ce? Fiindca ei sunt criza... Criza politica, morala, ideologica, de valori, de sistem... Si daca-l urmarim atent pe Traian Basescu gasim acolo si criza de nervi. In cel mai greu an al epocii post revolutionare, Romania este condusa de o coalitie nefunctionala, cu un prim-ministru fara nici un fel de putere, cu ministri care se intreaba daca DNA-ul va da drumul sau nu la dosare si cu un sef suprem a carui singura vocatie pare a fi jocul cu catusele, pe ideea "ne prabusim economic, dar uite cati oameni bagam la puscarie".

Toate aceste subiecte nu au, desigur legatura cu europarlamentarele... De fapt, nu au legatura cu Europa, cu democratia, cu drepturile cetatenesti si cu alte multe cuvinte care in Romania epocii Basescu incep sa-si piarda din sens si din consistenta.

Dar scorul din aceste alegeri poate insemna un prim pas spre blocarea prapadului care ne inghite zi de zi. Un vot negativ dat partidelor de la putere va insemna un prim pas spre ralierea celor nemultumiti in jurul unui nou mesaj, in jurul unei noi idei si in jurul unui crampei, cat de mic, de speranta. Romania nu este nici mandra, nici prospera, ci ratacita si chinuita. Eu nu cred in miracole, nu cred in personaje magice care schimba totul in bine prin simpla lor prezenta - stiu insa ca exista personaje care pot distruge totul in numai cinci ani. Nu vin in fata dvs sa va povestesc de partide bune si de partide rele, de politicieni minunati si de politicieni ticalosi, de ingerii de la noi si de diavolii de la ei. Vreau sa va spun doar ca oamenii care ne conduc nu stiu sa o faca si ca, intr-o forma sau alta, trebuie dati jos de acolo pana nu se alege praful de tot. Si de asemenea vreau sa va spun ca noi avem niste solutii si niste idei despre care eu cred ca sunt mai bune si care s-ar putea sa ne ajute pe toti sa iesim mai repede si cu cat mai putine pagube din criza.

Se spune ca orice politician intra in politica doar ca sa castige, ca sa ajunga la putere. Eu cred ca trebuie sa intri in lupta doar daca ai certitudinea ca, ajungand la putere, poti realmente sa schimbi ceva, in bine, bineinteles. Va marturisesc ca sunt si eu un om ambitios. Si dupa 18 ani de politica am ajuns sa stiu bine care imi sunt ambitiile. Stiu ce m-ar unge pe suflet. Ambitia mea esta ca un om obisnuit, care a ajuns in varful politicii fara pile, fara rude, fara jocuri de culiste, dupa 20 de ani de activitate parlamentara si politica, sa demonstreze ca se poate. Se poate ca atunci cand raspunzi de un domeniu, cand conduci o institutie, indiferent care, poti sa ai rezultate normale. Nu minuni. Rezultate normale, lucruri bune, pasi inainte. Asta este ambitia mea - sa refac increderea oamenilor ca se poate ca, in functia publica, politicianul sa isi faca datoria fata de cei care l-au ales. Nu prin minciuni, nu prin manipulari, nu prin jocuri de imagine. Ci prin munca cinstita, prin inteligenta si prin respect pentru cei care te sustin. Nu vreau si n-am vrut niciodata ca, la sfarsitul vietii mele, sa fiu nevoit sa explic si sa tot explic de ce n-am putut una sau alta, cum m-au impiedicat unii sau altii sa am succes. Daca vrem sa ne mai uitam vreodata in oglinda fara sila, trebuie sa nu mai fim conducatorii care explica zi de zi de ce nu pot sa conduca si de ce nu pot sa faca nimic.

Acum ar trebui , la final, sa spun lucruri memorabile, sa dau un citat din vreun clasic - daca as face-o in latina as fi chiar asimilat unui intelectual rafinat -, si ridicandu-mi vocea ar trebui sa creez un adevarat moment dramatic. Dar cum sunt pornit sa stric tiparele politicului din Romania, voi sfarsi discursul doar prin a va ura succes in aceasta lupta electorala si a va reaminti ca de la aceste alegeri si, implicit, de la noi, daca suntem capabili, motivati si sinceri, ar putea incepe o noua epoca in Romania. Si ca avem sansa sa facem istorie in cel mai autentic mod cu putinta, fiindca acum suntem - mai mult din voia sortii decat datorita meritelor noastre - personajele pozitive ale momentului.

Mult succes, si daca in confruntarile care urmeaza ne incurcam, pierdem busola si nu stim in ce directie sa o luam, cred ca cel mai simplu este sa ne ghidam dupa bunul simt, primul ingredient pe care ar trebui sa-l readucem in politica romaneasca.