În aprilie 2009, Parlamentul European a adoptat o serie de modificări la directiva privind serviciile medicale transfrontaliere. După ce Consiliul îşi va exprima poziţia, propunerea se va întoarce la PE pentru o a doua lectură, fiind unul dintre subiectele cele mai importante ale începutului noii legislaturi.
În urma dezbaterilor din Parlamentul European, proiectul de directivă a fost îmbunătăţit în bună parte prin contribuţia europarlamentarilor din Grupul ALDE. La dezbaterile din Parlamentul European europarlamentarii PNL vor trebui să se asigure că toate îmbunătăţirile câştigate în discuţiile de până acum vor fi păstrate.
- Autorizarea prealabilă să fie necesară doar în cazuri bine definite - în cazul tratamentului spitalicesc autorizarea prealabilă e posibilă doar dacă statul membru de afiliere dovedește că fără aceasta autorizare ar fi afectată gestionarea asistenţei medicale acordate altor pacienţi. Pacienţii suferind de boli rare nu ar fi supuși regimului de autorizare prealabila.
- Un pacient care nu e tratat într-un termen rezonabil poate să se deplaseze într-un alt stat UE pentru acelaşi tratament finanțat de sistemul de asigurări din statul de afiliere cu condiția ca tratamentul să fie disponibil şi în statul de afiliere, iar costul să fie comparabil.
- Dar poate cel mai important amendament care trebuie susţinut cu toată forţele de europarlamentarii români este acela că introducerea unui sistem de rambursare directă din partea finanțatorului - pacientul nu trebuie să mai plătească avansul din resursele proprii (decât avansul pe care l-ar fi plătit pentru același tratament în statul de afiliere) - fie prin intermediul unei case centrale de compensare (un studiu de fezabilitate va fi făcut de către CE după 2 ani de la intrarea în vigoare a directivei), fie prin intermediul unui sistem de notificare prealabil în care să se menționeze suma maximă care urmează să fie plătită de finanțator direct spitalului în care pacientul primește tratamentul.
- Informarea pacienților - înființarea centrelor de informare (puncte naționale de contact) de unde pacienții şi medicii acestora pot afla informații referitoare la posibilitățile de asistenţă medicală transfrontalieră, la costurile şi standardele de calitate a asistenţei medicale.
- Recunoaşterea reciprocă a prescripţiilor medicale - dacă medicamentul este autorizat în statul de reşedinţă conform Directivei 2001/83/CE, prescripţia medicală făcută de un medic străin ar trebui recunoscută din punct de vedere medical şi în farmacii. Se va reveni asupra acestui subiect în propunerea legată de siguranţa pacientului.
- Cooperare între statul de afiliere şi cel în care se desfăşoară tratamentul pentru ca pacienţii să beneficieze de îngrijiri post-tratament de cea mai înaltă calitate - cooperarea va respecta confidenţialitatea pacientului.
- Pacienţii au posibilitatea de a solicita despăgubiri în cazul unor efecte adverse ale asistenţei medicale primite, precum şi instituirea unui mediator european care să trateze plângerile referitoare la autorizaţiile prealabile, efectele adverse ale tratamentului etc.
- Cooperarea între statele membre pentru informarea reciprocă referitoare la înregistrarea medicilor şi la dreptul acestora de practica.

În ceea ce priveşte pachetul legislativ farmaceutic, e nevoie de armonizarea regulilor pentru ca toţi pacienţii europeni, indiferent de statul membru, sa dispună de acelaşi grad de calitate a informaţiilor şi de aceeaşi cantitate a informaţiei, şi pentru ca producătorii de medicamente autorizate în mai multe state membre să poată pune la dispoziţie exact aceleaşi informaţii pacienţilor indiferent de statul membru, dar în limba fiecăruia.

Aceasta armonizare este esenţială pentru funcţionarea corectă a pieţei interne a medicamentelor. Pacienţii trebuie să aibă la dispoziţie informaţiile utile pentru o mai bună utilizare a medicamentelor şi pentru propria lor siguranţă. Cel mai greu va fi să se ia o decizie prin care să se precizeze distincţia între publicitate la medicamentele eliberate pe baza de prescripţie medicală - care este interzisă în prezent şi va rămâne interzisă - şi simpla activitate de informare obiectivă a pacienţilor, care este una necesară pentru ca pacienţii să poată să se trateze în mod adecvat, fără nici un risc.

Parlamentul European va trebui să întărească accesibilitatea acestor informaţii, inclusiv pentru pacienţii cu dizabilităţi prin intermediul mai multor canale: Internet, personalul medical, întrebări adresate de pacienţi direct producătorului de medicamente etc.