Problema este că, în realitate, în România, nicio putere politică post-decembristă nu a avut încredere deplină în forţa a mecanismelor pieţei şi nu a oferit pachetul complet de liberalizare economică. Ceea ce ar fi trebuit să fie schimbarea la faţă a instituţiilor economice şi politice a fost, în aceste condiţii, doar o schimbare de faţadă. Iar efectul este perpetuarea structurilor oligarhice ale regimului comunist şi economiei planificate.

Acum, în plină criză economică, adversarii liberalismului se întrec cu toţii să cânte prohodul economiei de piaţă. Eu sunt istoric de formaţie, iar istoria a dovedit întotdeauna că aceştia s-au înşelat. „Ingineriile sociale" eşuate, de genul socialismului ori naţionalismului, sunt exemple clare de sărăcie şi înapoiere economică pentru marea majoritate a populaţiei, care nu beneficiază de privilegiile puterii. Abia începuse criza când domnul Geoană, de exemplu, ca un bun preşedinte al partidului socialist din România, striga: «aici ne-a adus piaţa! Aici ne-a adus liberalismul!".

Ei bine, realitatea este cu totul alta. Criza economică din prezent nu este un eşec al capitalismului, nici în România, nici în restul lumii. Aşa cum au arătat deja mulţi economişti eminenţi, criza este tocmai un eşec al statului. Nu am ajuns aici pentru că am avut prea mult liberalism. Dimpotrivă, pentru că am avut prea puţin liberalism.

Criza economică a fost cauzată de erori nesăbuite de politică monetară, de un sector financiar care s-a dezvoltat nesănătos, la adăpostul complicităţilor politice, dar şi de creşterea peste măsură a intervenţiei statului în economie, care sugrumă iniţiativa şi investiţiile private, adică tocmai bazele prosperităţii. La noi, preşedintele Băsescu arunca vina pe „băieţii deştepţi" cu gulere albe à la Wall Street, care au născocit diverse instrumente financiare sub umbrela FED. Însă aceşti „baieţi deştepţi", trebuie să o spunem răspicat, nu sunt altceva decât pupilele unui tot mai extins controlul politic al afacerilor, în domeniul monetar şi financiar-bancar.

De aceea, cred că această criză despre care vorbim cu toţii poate fi, pentru noi, oportunitatea de a rezolva probleme adânci, care ne framântă de 20 de ani. Redresarea economică nu poate veni decât din sfera sectorului privat. Însă pentru aceasta, avem nevoie de schimbări profunde, atît în planul impozitării cât şi al cheltuielilor bugetare. Pentru a stimula investiţiile, producţia şi crearea de locuri de muncă, cota unică de impozitare trebuie diminuată de la 16% la 10%. Această măsură ar permite României să recâştige competitivitatea faţă de vecinii noştri care au, în prezent, impozite mai mici. În plus, pentru a stimula consumul şi a scoate economia din blocaj, noi, liberalii, susţinem reducerea TVA-ului de la 19% la 15%.

Însă aceste măsuri vor avea efectele scontate numai dacă, concomitent, are loc o reformă profundă a statului. Statul actual, labărţat, unul al birocraţilor şi al privilegiilor politice, în care unii câştigă pe spinarea altora, este un stat ineficient şi slab. Avem nevoie de un stat minimal, puternic şi eficient. Un stat în slujba cetăţeanului şi nu invers.

Este imoral ca Guvernul să cheltuiască pentru birocraţia şi clientela politică peste o treime din banii produşi de munca noastră. Statul trebuie să gestioneze cât mai puţin din avuţia pe care societatea o produce. De aceea, propunem adoptarea unei legi organice care să prevadă că bugetul nu poate depăşi 25% din PIB şi introducerea acestei prevederi în textul constituţional. Eficienţa în cheltuirea banului public necesită un aparat birocratic suplu şi responsabil. Un guvern format din 12 ministere şi comasarea celor 120 de agenţii până la cel mult 30. În acest fel, birocraţia centrală şi locală se va reduce cu cel puţin 50%. Avem nevoie, în plus, de o descentralizare autentică, una care sa dea putere contribuabililor şi comunităţilor locale. O descentralizare fără autonomie financiară şi fără concurenţă locală, este o descentralizare folositoare doar pentru baronii locali.

Crearea prosperităţii nu se poate descătuşa decât prin libertate economică şi concurenţă, prin forţa proprietăţii private legitim dobândită. Prin puterea libertăţii, nu prin puterea politicienilor. Liberalismul înseamnă şanse egale pentru toţi oamenii din această ţară. Numai aşa vom construi România oamenilor liberi.

Editorial aparut in Ziarul Financiar-29 iulie 2009