Declaratie politica

DOAMNELOR ªI DOMNILOR SENATORI,

în România, privatizarea a avut un start greoi si un parcurs plin de obstacole.

Crearea FPS-ului si a FPP-urilor a demonstrat ca legea nu a fost ghidata de o vointa politica care sa determine o privatizare eficienta. Aceste institutii, nu numai ca au consumat valori imense din  profiturile societatilor comerciale pentru cheltuielile proprii (investitii în sedii, autoturisme, deplasari  în strainatate, salarii imense) dar si-au format structuri care au început sa actioneze, împotriva obiectului lor de activitate. Conform ideii initiale, într-o privatizare într-un ritm de 10% pe an, FPS ar fi trebuit sa dispara în 7 ani. Cum credeti dumneavoastra, ca angajatii acestor institutii, în care, din punct de vedere material, s-a trait bine, au gândit sau au actionat în sensul unei privatizari adevarate, ce ar fi dus la disparitia fondului? în realitate, s-au folosit mii de tertipuri pentru a bloca privatizarea sau cel putin pentru a o încetini.

Din datele aparute în presa româneasca, se constata gradul mare în care sistemul a fost corupt. Totodata, este stiut faptul ca, în afara consumului de lichiditati, aceste fonduri nu au produs prea mult, deoarece sumele obtinute au fost destul de mici. Fondurile Proprietatii Private, actualele SIF-uri, prezinta o situatie tot atât de grava. Marea privatizare prin cupoane, a 30% din economia nationala, a trecut, nelasând nici o sansa majoritatii populatiei de a constitui baza capitalismului românesc, cunoscut fiind faptul ca doar conducatorii societatilor comerciale au beneficiat de acest sistem. SIF-urile au continuat sa administreze o avere care nu este a lor, dar asupra careia domnesc în chip absolut. Orice cheltuiala în interesul societatii de investitii se poate face, chiar daca pretul este enorm. Priviti sediile SIF-urilor, mobilierul si masinile ultraluxoase, salariile imense si veti întelege de ce proprietarii de actiuni primesc dividende derizorii. Majoritatea actionarilor s-a transformat într-o masa de manevra perfecta care nu poate patrunde la nivelul decizional, datorita reglementarilor statutare. De fapt, SIF-ul este o creatie împotriva naturii economice capitaliste, deoarece este condusa politic de persoane care, în realitate, nu reprezinta majoritatea proprietarilor de actiuni.

Desi anacronica, structura functioneaza, prejudiciind astfel interesele economice ale majoritatii actionarilor. Mai mult, aceste SIF-uri nu sunt controlate de nimeni, actionând ca un stat în stat. CNVM-ul este nefunctional  si nu poate sa instituie un control necesar.

Desi SIF-ul se autointituleaza o societate privata, ea nu este condusa dupa sistemul acestor societati si, în fapt, trebuie considerata anual de catre Curtea de Conturi.

Poate pe aceasta cale, vom stopa imensele cheltuieli ale acestei societati, orientând banii catre adevaratii beneficiari, care sunt proprietarii de actiuni.

Despre rolul negativ al unui asemenea SIF va pot da urmatorul exemplu:

La societatea brasoveana ARO Palace SA, firma etalon în turismul românesc, SIF-ul detine 49% din actiuni, restul, reprezentând majoritatea, fiind detinute de catre salariatii acestei unitati pe baza procedurii PAS.

Salariatii, de la sef de unitate pâna la bucatar, si-au investit averea personala în aceasta privatizare, iar profesionalismul si contributia lor directa a condus la înregistrarea de profit.

Cu toate acestea, SIF Transilvania doreste sa preia controlul societatii, pe cai neortodoxe, inclusiv îndepartând din functii numerosi angajati valorosi, fapt care va conduce la nerealizarea de profit.

Astfel, oferta SIF-ului pentru vânzarea de actiuni detinute de catre salariati este mult sub valoarea reala (pretul minimal oferit fiind de 75.000 lei/actiune, fata de 200.000 lei nivelul real), context în care acestia  se vad  siliti sa-si vânda propriile actiuni în lipsa existentei dividendelor, singura lor sursa de acoperire a platii creditelor bancare facute în scopul cumpararii actiunilor. în acest fel, SIF-ul, cel care detine puterea de decizie în cadrul societatii comerciale, poate nu numai sa falimenteze  PAS-ul dar si sa distruga societatea.

SIF-ul Transilvania actioneaza împotriva intereselor brasovene, bulversând turismul acestei zone prin actiunile sale, tinta majora fiind diminuarea valorii actiunilor. 

Pâna nu este prea târziu, asemenea procedee trebuiesc a fi stopate atât de catre organele competente, dar mai ales prin masuri legislative rapide menite sa instituie controlul  acestor "artificii economice ale perioadei de tranzitie".  

Ca liberal, sustin transparenta în domeniul pietei de valori mobiliare si declar ca asemenea asa-zise "preluari de proprietate" sunt nocive pentru crearea unei economii sanatoase si a unei clase de mijloc în România.