privind Cartea Alba a preluarii guvernarii de catre PDSR

POZItIA PARTIDULUI NAtIONAL LIBERAL PRIVIND CARTEA ALBa A PRELUaRII GUVERNaRII DE PDSR

în spiritul valorilor liberale de respect pentru opinia altora, de deschidere catre toate fortele politice, de întelegere si dialog, PNL a luat act de demersul gratuit si demagogic al partidului de guvernamânt, care-si iroseste resursele intelectuale cautând neîmpliniri la opozantii politici, omitând, cu intentie, sa se uite în propria curte.

Deja ne-am obisnuit cu exercitiile de imagine repetate si insistente ale Guvernului PDSR, care înlocuiesc sistematic vointa de a-si asuma actul guvernarii, dar mai ales vointa de a trece la fapte.

Cetatenii acestei tari au început sa înteleaga si sa sanctioneze prestatia "de tip mediatic" a PDSR care a reusit marea performanta de a nu face nimic în patru luni de guvernare, iar când a început s-o faca a fost coplesit de propriile orori si a început joaca de-a ordonantele si "de a pune batista pe tambal".

Este necesar sa mai subliniem faptul ca analiza vadeste un puternic curent tendentios, în ciuda afirmatiei ca aceasta s-a dorit a fi obiectiva si chiar stiintifica. Orice analiza începe cu explicarea cauzelor, apoi continua cu terapia utilizata si constata efectele, daca porneste de le premise oneste.

Ne facem datoria sa atentionam ca ne-am aplecat cu multa grija si profesionalism asupra informatiilor date publicitatii în Cartea alba a preluarii guvernarii de catre PDSR.

Din evaluarea specialistilor, dar si a politicienilor nostri se impun câteva constatari esentiale:

1. Manipularea ideologica a datelor statistice demonstreaza, daca mai era nevoie, mentalitatea de tip socialist  a autorilor, precum si a celor care si-au asumat documentul.

Putem sa exemplificam cu prima parte a documentului invocat, care introduce tema dezechilibrelor între cerere si oferta dupa anul 1989, reiesind ca acestea erau în armonie în economia socialista si ca numai dupa 1997 "guvernele de dreapta" au produs dezechilibre majore.

Speculatia teoretica a culminat cu o selectie de indicatori prezentati comparativ între 2000 si 1996, iar daca se constata o ameliorare a unora din 1997 pâna în 2000, se trece cu vederea si nu sunt supusi analizei.

Tema ideologica si manipularea sunt instrumente folosite pentru a demonstra principalul obiectiv al sustinerii publice acestui document printr-o abordare si prezentare deosebit de abila, cei neavizati nu pot sesiza înselaciunea.

 în document, se folosesc indicatori generici sau foarte tehnici astfel încât sa nu poata fi sesizate caile sinuoase ale manipularii: gradul de fiscalitate exprimat în procente, ponderea datoriei publice în PIB, creditul intern, masa monetara, productia industriala raportata în procente, consumul productiv, etc.

2. Interpretarea unor indicatori macroeconomici, comparând date ale anului 2000 cu cele ale anului 1996, nu ia în consideratie influentele pe care indicatorii respectivi le-au generat în fiecare perioada asupra economiei si populatiei, precum si daca aveau caracterul de necesitate, obiectivitate din punct de vedere al reformei economice.

Aceasta abordare este deficitara daca nu analizezi masurile economice în cadrul de reformare a economiei românesti si pregatirea acesteia pentru trecerea la o economie în care sa actioneze legile pietei si nu cele administrative, etatiste.

Se acopera faptul ca în perioada 1992-1996 nu s-au înfaptuit principalele directii de transformare a economiei românesti, care a conservat pâna în 1997 dimensiunile unei economii de tip socialist, dirijata prin comenzi guvernamentale, în situatia în care resursele agentilor economici devenisera libere, ca urmare a dezvoltarii timide a elementelor capitaliste.

Sigur ca este usor sa critici si sa apreciezi ca nefavorabile masurile care au vizat tocmai restructurarea masiva a economiei prin închiderea multor capacitati fara viitor, ineficiente, când s-a privatizat o parte din unitatile industriale, când s-au întreprins actiuni de reforma institutionala, prin crearea unor institutii specifice economiei libere, deschise.

Este normal ca reforma sa nu fie placuta si sa fie greu acceptata în conditiile în care tara a pierdut o serie de piete, când competitivitatea este un factor determinant, dar este si mai grav atunci când reforma nu s-a  facut la timp, atunci când cetatenii avea si rabdare si întelegere, iar asteptarile lor erau justificate.

Din nefericire perioada 1990 -1996 a reprezentat continuarea artificialismului economic când dezechilibrele s-au agravat, când s-a produs pe stoc la îndemnul statului si sub presiunea maselor, când s-au pus "bazele" blocajului financiar. PDSR s-a mândrit cu productia industriala si agricola, neinteresându-se de reformarea profunda a economiei României.

în perioada respectiva s-au încalcat cele mai elementare reguli de functionare a sistemului bancar cu repercusiuni în anii urmatori, când s-au facut împrumuturi externe cu scadenta în aproape doi ani, punând sub semnul întrebarii capacitatea de plata externa a României în anii 1998 si 1999.

Masurile luate de Guvernele perioadei 1997 - 2000 au trebuit sa surmonteze acest handicap, peste care se trece cu seninatate si fara asumarea nici unei responsabilitati. Guvernul PDSR arunca în spatele Guvernului anterior propriile actiuni inconstiente, pe lânga o serie de omisiuni si improvizatii în raportarea unor indicatori.

Nu este o tentativa de a pasa responsabilitatea unor greseli pe care ni le asumam, de altfel, dar faptele trebuie prezentate în complexitatea lor pentru a putea fi privite si analizate corect.

Sa pornim de la faptul ca productia industriala a scazut cu 5,4 % fata de 1996, omitându-se revigorarea din 2000, dar important este sa se sublinieze ca aceasta reducere a facut parte dintr-un program economic care a avut ca obiective închiderea unor capacitati de productie ineficiente, intrarea în competitie reala pe pietele externe, neacordarea de subventii unitatilor nerentabile, sistarea comenzilor de stat, obiective care au întarit cadrul de afirmare a functionarii pietelor si a sectorului privat.

Desi nu a realizat tot ce si-a propus coalitia aflata la putere a facut un pas hotarâtor de aducere a României mai aproape de functionare a economiei pe principii sanatoase, prin restructurare reala, dureroasa ce-i drept si sanctionata de populatie.

Reducerea productiei industriale mai înseamna si ca s-au schimbat ponderile sectoarelor de activitate în PIB, ceea ce iar dovedeste o orientare catre economiile dezvoltate, reprezentantii PDSR privind cu nostalgie la industria socialista ca fiind singura capabila sa produca valoare adaugata.

O asemenea abordare se regaseste în jonglarea cifrelor, iar teoriile sunt experimentate în aceeasi maniera, credibila la prima vedere, dar departe de istoria dezvoltarii tarilor la nivelul carora dorim sa ajungem.

Drept ar fi fost ca analiza PDSR sa surprinda consecintele fiecarei perioade de guvernare în cealalta guvernare si daca s-ar fi manifestat o minima corectitudine s-ar fi evidentiat aceste influente firesti, insistând pe adaptarea economiei românesti la cerintele pietei în perioada 1997-2000 si posibilitatea de a stabiliza o economie care începuse sa se manifeste pozitiv.

3. încercarea disperata de a perpetua ideea "mostenirii grele", sugereaza ca perioada 1992-1996 a fost înfloritoare, perioada în care au fost la mare pret principii CSP-iste, amintind de spiritul societatii socialiste multilateral dezvoltate.

Daca omeneste se poate întelege ca unii din cei care au participat la elaborarea documentului au fost membri ai Guvernului PDSR, din punct de vedere al adevarului economic lucrul este deosebit de grav si reprezinta o încercare nereusita de abatere a atentiei opiniei publice de la nereusitele actualei guvernari PDSR.

S-a încercat sa se dea exemplele altor tari, cum ar fi Polonia, fara sa se înteleaga nici astazi ca Polonia a ajuns înaintea României tocmai datorita reformelor întreprinse de un Guvern de dreapta, cu puternice accente liberale.

Curios este ca se amesteca observatii privind dimensiunea datoriei publice externe pe cap de locuitor, care în România este mica comparativ cu Polonia, tara evidentiata pentru ca are o datorie publica externa pe cap de locuitor mare, criticându-se ulterior ca România s-a împrumutat prea mult.

Este vorba de o deosebire fundamentala de mentalitate, care nu trebuie însa sa afecteze adevarul, dar si consecventa metodelor de analiza; aprecierile dau dovada de multa subiectivitate si ne determina sa credem ca au fost efectuate în scopul conservarii potentialului de imagine.

în concluzie, prin documentul prezentat, PDSR a urmarit sa-si legitimeze nepriceperea, sa-si forteze functionarii din administratia publica sa accepte "coordonarea de tip democratic -etatist", sa convinga populatia ca va avea un nivel de trai mai bun, sa obtina credibilitate în fata organismelor internationale.