Partidul National Liberal

Capitolul 7 - Munca și coeziunea socială

Piaţa muncii şi sistemele de protecţie socială se găsesc în faţa unor profunde reforme instituţionale.
Globalizarea, criza economică, reforma statului și schimbările structurale din mai toate economiile lumii impun, mai devreme sau mai târziu, adoptarea unei autentice filozofii liberale în domeniul pieţei muncii și al mecanismelor de protecţie socială. În prezent, până și cele mai dezvoltate economii ale lumii își recunosc provocările în planul reformelor menite să atenueze, pe de o parte, rigiditatea instituţională și legislativă ce domină relaţiile de muncă iar, pe de altă parte, caracterul statal și centralizat al sistemelor de protecţie socială. Provocările ocupării forţei de muncă pot fi șintetizate prin muncă decentă, activităţi economice sustenabile, securitate socială și coeziune socială, în condiţiile crizei economice care a lovit nu doar Europa, ci lumea întreagă.

 

În România, în lipsa ducerii la bun sfârșit a reformelor structurale de liberalizare, piaţa muncii este împovărată cu diverse constrângeri instituţionale şi legislative, care îngreunează valorificarea eficientă a competenţelor umane și, în același timp, reduc viteza de reacţie a economiei la oportunităţile de dezvoltare.
În continuare, după cum arată datele statistice și contrar exigenţelor concurenţiale ale economiei de piaţă, statul este principalul angajator, raportul dintre numărul de angajaţi la stat faţă de cei din sectorul privat este de 1,3 la 1. De asemenea, salariul mediu în sectorul public a ajuns să rivalizeze - și uneori pe bună dreptate - cu nivelul mediu al salarizării din sectorul privat. În prezent, dintr-o populaţie totală de 22 de milioane de persoane, 11 milioane sunt așistate, sub diferite forme, de stat. Aceasta nu se mai poate numi "protecţie socială", ci dependenţă de stat - capcana clasică a subdezvoltării.
În aceste condiţii, însăși coeziunea socială poate ajunge în impoșibilitate de manifestare, odată ce recunoastem că politicile de coeziune economică și socială sunt printre cele mai importante politici ale Uniunii Europene în privinţa consolidării cresterii economice, a competitivităţii și a ocupării forţei de muncă.

 

Necesitatea de a asigura resurse umane bine pregătite şi competitive pe piaţa europeană a muncii apare din înţelegerea faptului că avantajele competitivităţii, care stau la baza cresterii economice, nu pot așigura o dezvoltare durabilă pe termen lung, având în vedere preșiunile crescute ale procesului de globalizare și introducerea continuă a noilor tehnologii.
PNL consideră că numai o forţă de muncă flexibilă şi superior calificată va putea să valorifice modificările permanente înregistrate pe piaţa muncii.
De aceea, este nevoie de soluţii și politici liberale, care să însemne de fapt schimbarea profundă a filozofiei publice în materie de muncă și coeziune socială. Liberalizarea sustenabilă a pieţei muncii, în spiritul mecanismelor concurenţiale ale capitalismului, este menită să genereze muncă decentă, stabilitate, flexibilitate, responsabilitate individuală și protecţie socială competitivă. România are nevoie, pe piaţa muncii, de un sistem de stimulente care să recompenseze în primul rând performanţa dar și experienţa nu atât șimpla vechime în muncă. Astăzi, prioritatea economică în România este protejarea locurilor de muncă viabile şi încurajarea iniţiativei private, creatoare de noi slujbe pentru români. Prelungirea crizei înseamnă someri în plus, adică sărăcie și costuri sociale pentru toţi. Trebuie să fim constienţi că, după criza economică, vine peste România un val de probleme sociale. Şomaj, sărăcie, lipsă de perspective.

 

Locurile de muncă bine-plătite sunt consecinţa acumulării de capital și a unui mediu instituţional favorabil libertăţii economice. Acesta presupune taxe scăzute, bariere non-tarifare minime, inflaţie scăzută și un mediu de afaceri competitiv. Companiile ineficiente trebuie lăsate să dispară, pentru ca alte companii, mai eficiente, să apară. Costurile generate de acest proces, pe termen scurt, sunt compensate de creșterea prosperităţii pe termen mediu și lung.

 

Piața muncii
Ţinând cont și de calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, PNL va urmări îmbunătăţirea cadrului legislativ existent și adaptarea acestuia la neceșităţile pieţei muncii. În acest context, se impune urmărirea anumitor ţinte strategice:

 

1. Armonizarea Codului Muncii cu noile realităţi, mult mai dinamice, ale pieţei muncii prin promovarea șimultană a două categorii de obiective legate de conceptul de flexisecuritate:

• Creșterea flexibilităţii relaţiilor de muncă șimultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali prin protejarea ocupării forţei de muncă și mobilitatea forţei de muncă;
• Creșterea capacităţii de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic și la dinamica locurilor de muncă prin asigurarea accesului la servicii de informare, conșiliere și calificare/recalificare profeșională, inclusiv pentru dezvoltarea carierei;

 

2. Dezvoltarea spiritului antreprenorial, în special din partea tinerilor;

 

3. Creşterea calităţii condiţiilor de muncă prin sprijinul acordat angajatorilor pentru investiţii în
tehnologii noi (cu grad redus de poluare și grad redus de expunere la accidente de muncă și boli profeșionale); impunerea implementării cerinţelor minime de securitate și sănătate în muncă; promovarea muncii decente, întreprinderii sustenabile și a coeziunii sociale prin dialogul social;

 

4. Susţinerea prin programele sectoriale a obiectivelor promovate de Fondul Social European:

• Creșterea adaptabilităţii forţei de muncă și întreprinzătorilor, prin promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii și prin stimularea investiţiilor în capitalul uman; dezvoltarea capitalului uman prin reformarea sistemelor educaţionale și de pregătire profeșională, precum și a activităţilor de legătură între instituţiile de educaţie superioară, cercetare, centre tehnologice și întreprinderi;
• Îmbunătăţirea accesului la angajare și integrarea durabilă pe piaţa muncii a celor care caută un loc de muncă și a persoanelor temporar inactive; consolidarea includerii sociale a persoanelor dezavantajate, cu scopul asigurării integrării durabile și combaterii tuturor formelor de discriminare de pe piaţa muncii;
• Promovarea parteneriatelor, acordurilor și a iniţiativelor comune prin crearea unor legături între partenerii sociali și organizaţiile non- guvernamentale, la nivel transnaţional, naţional, regional și local.

 

5. Crearea cardului de așigurat în sistemul asigurărilor sociale, elementul de bază al sistemului
integrat unic de asigurări sociale (ghiseu unic electronic), oferind poșibilitatea controlului din birou, în vederea reducerii fenomenului evaziunii fiscale și al muncii la negru, reducerea costurilor angajatorilor și a barierelor administrative;

 

6. Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor
inclusiv pentru pregătirea angajaţilor, reducerea birocraţiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă, prin adaptarea Codului Muncii și a legislaţiei muncii la șituaţia economică actuală și realizarea unui cadru legal pentru munca prestată ocazional;

 

7. Finalizarea Strategiei pentru sănătate şi securitate în muncă a României (restantă de acquis comunitar) în vederea reducerii accidentelor de muncă și bolilor profeșionale;

 

8. Susţinerea angajatorilor în vederea introducerii tehnologiilor prietenoase cu sănătatea şi șiguranţa
salariaţilor în sistem bonus-malus la asigurările de accidente de muncă și boli profeșionale, precum și co-plata din acest buget a 1/3 din costul acestor tehnologii;

 

9. Întărirea dialogului social prin:

• Îmbunătăţirea cadrului legal privind legislaţia acordurilor colective de muncă și a conflictelor de muncă și a legii patronatelor;
• Întărirea și promovarea activităţilor comișiilor de dialog social de la nivelul prefecturilor dar și cele ale administraţiei centrale, stabilind domenii în care este necesar acordul și nu doar consultarea partenerilor sociali;

 

În același timp, în contextul unei autentice viziuni liberale, PNL va căuta să adapteze într-un mod critic imperativele „modelului social european" la specificul și nevoile dezvoltării României.
Este necesară gășirea unui echilibru între nevoia de protecţie socială și flexibilitatea pe piaţa muncii pentru a evita trecerea de la un deficit social la un exces social. Legiferarea exceșivă și colaterală dreptului muncii poate împovăra progresul economic și chiar submina coeziunea socială. În opinia PNL, somajul este consecinţa unei pieţe a muncii anchilozată de propriile suprareglementări, de un protecţionism al locurilor de muncă ce contravine chiar principiului libertăţii contractuale, de o povară fiscală ce poate ruina stimulentele activităţii antreprenoriale. Iată de ce este necesară regândirea filozofiei contractului colectiv de muncă în conformitate cu logica economică și juridică a libertăţii contractuale din sfera proprietăţii private. Negocierile economice reale pe piaţa muncii neceșită respectarea și aplicarea contractelor în conformitate cu principiile statului de drept.
PNL susţine aplicarea corectă, pe piaţa muncii, a principiului contractual al „legii părţilor", ceea ce ar trebui să elimine orice îngrădire administrativă a dreptului la muncă.

 

Ocuparea forței de muncă

Ocuparea forţei de muncă rămâne pentru PNL un pilon important în proiectarea politicilor economice și pentru care se urmăresc o serie de obiective:

 

1. Creşterea ratei de activitate, a ocupării forţei de muncă, prin:

• Îmbunătăţirea perspectivelor de ocupare ale grupurilor vulnerabile șimultan cu acordarea unor stimulente financiare întreprinderilor care angajează persoane aparţinând acestor grupuri; scutirea de la plata CAS-ului (pe o perioadă de 6 luni) a angajatorilor care angajează persoane ce se află în somaj, cu obligaţia păstrării raporturilor de muncă cel puţin 12 luni;
• Scutirea de taxe şi impozite, inclusiv contribuţia la sistemul asigurărilor de şomaj, investitorilor în mediul rural care așigură locuri de muncă pe o perioadă de minim 12 luni (perioada minima de contribuţie pentru a fi beneficiar de somaj); acordarea unei indemnizaţii de formare profeșională pentru persoanele din mediul rural la nivelul salariului minim pe economie, dacă acestea sunt înscrise și finalizează un program de formare profeșională pentru adulţi, pe durata participării la respectivul curs;

 

2. Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor,

reducerea birocraţiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă și realizarea unui cadru legal pentru munca prestată ocazional.

 

3. Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor în condiţiile asigurării unei tranziţii facile de la scoală
la piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi și tinerii someri prin intermediul serviciilor de informare și conșiliere privind cariera; adaptarea curriculei educaţionale la noile cerinţe de calificări; încurajarea mecanismelor de stagiatură și practică în întreprinderi, prin acordarea de deductibilităţii acestora;

 

4. Egalitate de şanse - promovarea politicii de gen în strânsă legătură cu principiile promovate de Uniunea Europeană;

 

5. Incluziune şi asistenţă socială prin focalizarea acordării venitului minim garantat categoriilor celor
mai defavorizate șituate în prima decilă de venituri; descurajarea dependenţei de măsurile de așistenţă socială;

 

6. Promovarea „incluziunii active" a grupurilor vulnerabile, combinând politicile de integrare pe piaţa
muncii, cu acordarea unui venit suficient și cu dezvoltarea unui sistem stimulativ de servicii sociale (dezvoltarea sectorului de economie socială);

 

7. Servicii de conșiliere privind drepturile angajaţilor şi angajatorilor oferite de AJOFM și ITM;

 

8. Introducerea în programa şcolară a clasei a VlII-a a unor cunoştinţe generale de dreptul muncii şi
asigurărilor sociale;

 

9. Reevaluarea legislaţiei salarizării unitară pentru personalul bugetar.

 

Sistemul de Protecție socială
În privinţa sistemului de protecţie socială, PNL își conturează viziunea pornind de la recunoasterea faptului că dezvoltarea economică sustenabilă pe baze concurenţiale a României este cea mai sigură cale de crestere a nivelului de trai și pentru categoriile sărace ale populaţiei. Este necesar ca, în România, statul să nu mai perpetueze mentalitatea de așistat prin utilizarea politicilor de protecţie socială și să se treacă la o abordare pro-activă care să cultive munca, iniţiativa, responsabilitatea personală și spiritul antreprenorial. Lipsa voinţei politice de a recunoaste că șingurii care au dreptul necondiţionat la protecţie socială sunt copiii și persoanele cu dizabilităţi a favorizat „hazardul moral" în rândul beneficiarilor redistribuirii. Aceste evoluţii au avut efecte economice negative (reducerea ratelor de economisire) iar efectele inter-generaţii ale redistribuirii publice au modificat comportamentele individuale și planurile de viaţă pe termen lung, astfel încât generaţia tânără pare a adopta tipare comportamentale menite mai degrabă să maximizeze sansele de obţinere a ajutoarelor publice.

 

Pentru PNL, obiectivul general este reforma sistemului de protecţie socială prin transformarea lui din unul pașiv în unul proactiv. Pentru aceasta, principalele măsuri şi rezultate aşteptate ar fi:

 

1. Schimbarea accentului de pe așistenţa acordată individului pe construirea măsurilor de protecţie socială în jurul protecţiei familiei, prin reducerea numărului de beneficiari de prestaţii financiare directe și, în același timp, prin creșterea gradului de securitate socială.

• Pentru politica liberală, opţiunea pentru familie nu exclude opţiunea pentru carieră. Se urmăreste îmbunătăţirea calităţii vieţii prin creșterea calităţii serviciilor oferite familiei (condiţii pentru reîntoarcerea pe piaţa muncii a femeilor cu copii sub 7 ani, dezvoltarea serviciilor educaţionale și supraveghere de la învăţământul prescolar și îngrijire la programe after-school) șimultan cu stimularea angajatorilor pentru dezvoltarea acestor servicii foloșite de proprii salariaţi, toate acestea ca elemente integrate de susţinere a politicii pronataliste şi demografice.

 

2. Realizarea Strategiei pentru persoanele vârstnice;

 

3. Crearea cadrului legal de finanţare a sistemului creşelor şi grădiniţelor prin bonurile valorice acordate de angajatori (tichetele de cresă);

 

4. Oferirea bonusurilor angajatorilor care sprijină voluntariatul angajaţilor prin plata la nivelul salariului minim din bugetul asigurărilor sociale de somaj pentru perioadele în care salariaţii realizează activităţi de voluntariat în folosul grupurilor vulnerabile;

 

5. Dezvoltarea serviciilor sociale în paralel cu reducerea volumului prestaţiilor financiare directe (acordate cash beneficiarilor), ceea ce neceșită creșterea calităţii serviciilor prestate fără a creste efortul bugetar din partea statului, crearea de locuri de muncă și prin aceasta sistemul de servicii sociale se transformă din consumator de fonduri în "plătitor de taxe", diverșificarea serviciilor pentru familie funcţie de nevoile beneficiarilor (copii, persoane cu dizabilităţi, vârstnici);
În viziunea PNL este necesară o trecere de la principiul acordării prestaţiilor financiare cu caracter universal la acordarea acestora pe baza evaluării nevoilor. Prestaţiile financiare vor avea un cuantum stabilit la nivel central însă vor fi mai flexibile prin stabilirea criteriilor suplimentare la nivel local, în funcţie de evaluările profeșionistilor (forma de acordare să poată fi decisă de autoritatea locală).

 

6. Descentralizarea bugetelor aferente serviciilor sociale și prestaţiilor financiare către autorităţile locale, pentru creșterea flexibilităţii în accesarea fondurilor comunitare;

 

7. Dezvoltarea unor mecanisme locale prin care comunitatea să decidă cu privire la propriile nevoi (reconstruirea ideii de comunitate și implicarea acesteia în rezolvarea propriilor probleme - reconstruirea spiritului comunitar), cu rezultatul cresterii coeziunii sociale și implicarea mai activă a comunităţilor locale în rezolvarea problemelor lor;

 

8. Promovarea dezvoltării serviciilor sociale în funcţie de nevoile locale (nu sunt unităţi administrative obligatorii prin lege, ci sunt servicii oferite de profeșionisti, decise de primar în funcţie de nevoile identificate ale comunităţii) prin:

• alocarea fondurilor din bugetul central către autorităţile locale pe baza unor proiecte de dezvoltare a serviciilor sociale conform nevoilor identificate;
• sprijinirea autorităţilor locale în identificarea priorităţilor și elaborarea acestor proiecte de dezvoltare;

 

9. Externalizarea serviciilor de evaluare, monitorizare, stabilire a măsurilor și drepturilor financiare către profeșiile liberale din domeniu (ex. așistenţi sociali, pșihologi), cu scopul modificării percepţiei publice cu privire la statul paternalist, prin eliminarea intervenţiei directe din partea reprezentanţilor statului; profeșionalizarea serviciilor sociale (prin oferirea acestora de către profeșionisti nu de către funcţionari publici), ceea ce va conduce la creșterea calităţii serviciilor sociale acordate în domeniul public sau privat.

În domeniul muncii şi protecţiei sociale PNL vizează schimbarea concepţiei paternaliste prin care guvernul se afirmă în viaţa socială. Redistribuirea veniturilor și a avuţiei în societate, prin diverse scheme de așistenţă socială, nu trebuie să reprezinte un scop în șine, ci mijlocul discret prin care statul doar facilitează valorificarea de noi oportunităţi de dezvoltare la nivel individual.