Capitolul 8 - Agricultura și dezvoltarea rurală
România poate dezvolta o politică agricolă pe măsura potenţialului său natural și uman, dacă va găși căile și mijloacele prin care să îmbine constrângerile comunitare cu nevoile specifice naţionale, în vederea dezvoltării agriculturii în general și a spaţiului rural în special.
România dispune de 14,7 milioane hectare teren agricol, cu o caracteristică esenţială a activităţii agricole - vulnerabilitatea, cu trei componente: una globală (schimbările climatice), una individuală precum cea funciară (reconstituirea proprietăţii) și una de organizare structurală (numărul și dimenșiunea exploataţiilor).
În aceste condiţii, agricultura României poate fi competitivă pe piaţa europeană şi cu atât mai mult pe piaţa mondială, dacă se vor lua o serie de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care să includă patru priorităţi majore:
- Gestionarea resurselor naturale implicate în procesul agricol;
- Restructurarea economică a sectorului agricol;
- Organizarea eficientă a infrastructurii aferente activităţii agricole;
- Crearea unui sistem deschis de finanţare orientat către creşterea competitivităţii.
La priorităţile din domeniul agricol, se adaugă cele care privesc dezvoltarea rurală (zona rurală acoperă 90% din teritoriul ţării, cuprinzând 45% din populaţie, respectiv 9,7 milioane de locuitori) și anume dezvoltarea infrastructurii și creșterea ponderii/diverșificarea activităţii de servicii, în scopul reducerii riscurilor demografice.
În ceea ce privește gestionarea resurselor naturale, Partidul Naţional Liberal consideră că, în contextul schimbărilor climatice manifestate tot mai pregnant în ultimul deceniu, este nevoie ca promovarea legislaţiei privind agricultura și dezvoltarea rurală să se bazeze pe principiul importanţei sociale și al gestionării durabile a solului și apei.
Orientarea agriculturii către competitivitate implică atingerea unor obiective orizontale care să creeze sau să corecteze procesele instituţional/financiare, dar şi a unor obiective verticale, prin care activităţile agricole să fie corelate cu dezvoltarea rurală.
Măsuri în domeniul legislaţiei agricole
1. Actualizarea legislaţiei cu privire la protecţia şi gestionarea resurselor regenerabile:
- Promovarea și susţinerea financiară a sistemelor/practicilor de agricultură durabilă;
- Sprijin pentru agricultura ecologică, produsele tradiţionale, sectorul piscicol, precum și promovarea unui management eficient;
- Promovarea șiturilor agricole precum păsunile de înaltă valoare naturală.
2. Elaborarea unui pachet de măsuri legate de proiecţie şi execuţie bugetară multianuală pentru capitolul „Sprijin pentru producătorii agricoli" - element strategic determinant pentru asigurarea unei predictibilităţi și stabilităţi sub formă de plăţi directe complementare la subvenţiile europene.
3. Crearea cadrului legal pentru producătorii agricoli care produc pentru piaţă, constând într-o politică fiscală stimulativă. Avem în vedere orientarea subvenţiilor și a sprijinului financiar pentru agricultură, facilităţi fiscale și financiare pentru instalarea tinerilor fermieri, încurajarea cultivării terenurilor prin politica de taxe, impozite și acordarea subvenţiilor, penalizarea pentru terenurile nelucrate.
4. Reducerea progresivă a accizei la motorină pentru compensarea parţială a diferenţei de subvenţii între fermierii români și cei din alte state membre ale Uniunii Europene, ca unul dintre principalele instrumente de sprijin direct către producătorii agricoli, în condiţiile în care în ultima perioadă costurile de producţie s-au majorat în mod semnificativ, din cauza cresterii preţului carburanţilor pe piaţa mondială.
5. Măsuri de stimulare a comasării funciare, cum ar fi renta viageră, penșionarea timpurie, instalarea tinerilor fermieri, politica de impozitare, susţinerea regrupării voluntare a terenurilor agricole, în concordanţă cu reglementările comunitare și conform experienţei europene în acest domeniu, precum și susţinerea creării unui credit funciar pentru achiziţia terenului agricol de către producători, cu poșibilitatea de a garanta creditul cu terenul achiziţionat.
6. Reglementarea pieţelor ţărăneşti pentru promovarea produselor ecologice și tradiţionale. Susţinerea și promovarea sloganului „O localitate - un produs" și promovarea consumului de produse proaspete din zonele de producţie, pentru a reduce costurile și poluarea mediului.
7. Măsuri de stimulare a organizării pieţelor, prin facilitarea accesului grupurilor de producători la
comerţul organizat și prin stimularea pieţelor orăsenesti de vânzare directă de la producător.
8. Promovarea unui pachet de măsuri pentru stimularea iniţiativei private în domeniul agriculturii şi al industriei alimentare, cu scopul de a transforma agricultura dintr-o activitate de subzistenţă într¬una economică și de a integra ţăranul la sistemul de piaţă, prin:
- Stimularea creării locurilor de muncă prin acordarea de stimulente fiscale la plata impozitului pe profit şi contribuţiilor sociale;
- Implementarea, pentru populaţia vârstnică sau aproape de penșionare a unui sistem de pensii cu beneficii mai mari, cu condiţia ca terenul agricol să fie adus ca aport în natură la capitalul unor societăţi agricole;
- Scutirea totală de la plata impozitului pe profitul reinvestit a fermierilor care desfac produse printr-o formă de organizare;
- Întărirea controlului asupra segmentelor de piaţă unde există practici neconcurenţiale și evaziune fiscală.
9. Promovarea industriei alimentare, cu atât mai mult cu cât producătorii români beneficiază de o paletă semnificativă și diverșificată de resurse.
Măsuri în domeniul organizării instituţionale a agriculturii
1. Încheierea tranziţiei cu privire la organizarea instituţională a structurilor publice la nivel central, în scopul reducerii birocraţiei și al eficientizării activităţii de implementare a politicilor publice. Este nevoie de informatizarea largă a agriculturii pentru eficientizarea activităţii și reducerea costurilor, atât la nivelul fermierilor cât și la nivelul specialistilor din agricultură.
2. Descentralizarea administraţiei şi șimplificarea legislaţiei în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în scopul eficientizării activităţii; transferul unor responsabilităţi care nu provin din exercitarea prerogativelor de putere publică înspre Camerele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În aceste condiţii, angajaţii din sistemul public vor furniza servicii de specialitate fermierilor și vor reprezenta interfaţa dintre stat și fermieri pe cele două planuri esenţiale: conșiliere, consultanţă și formare profeșională pentru fermieri, pe de o parte și finanţare și control la nivelul administraţiei publice centrale și/sau locale, pe de altă parte.
O astfel de abordare va da valoare expertizei specialistilor din agricultură (ingineri agronomi, zootehnisti, horticultori etc.), care vor funcţiona pe principiul șimilar medicilor de familie, devenind adevăratul responsabil și gestionar al progresului în agricultură.
Măsuri în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale
1. Definitivarea sistemului de baze de date spaţiale ale proprietăţilor, în scopul organizării structurale, al creșterii eficienţei activităţii agricole și al randamentului finanţării fermelor agricole; realizarea cadastrului general pentru toate proprietăţile din mediul rural şi intabularea gratuită în Cartea Funciară.
2. Promovarea unei politici de creştere a calităţii resursei umane în agricultură şi industrie alimentară, prin revigorarea și consolidarea învăţământului agricol, formarea profeșională continuă a fermierilor și specialiștilor din agricultură, promovarea valorilor și a tinerilor fermieri/specialisti, revigorarea cercetării agricole prin finanţarea domeniilor prioritare, protejarea și garantarea patrimoniului stiinţific, ca domeniu de interes naţional.
3. Dezvoltarea infrastructurii sistemelor de prelucrare şi stocare a recoltei, prin instituirea pieţei de gros/burse cu o platformă de tranzacţionare ce va reglementa problema preţului de referinţă; Crearea unui rogram naţional care să cuprindă construirea de depozite pentru producătorii de legume și fructe și trecerea depozitelor ce se află în patrimoniul ADS, Staţiuni de cercetare dezvoltare sau AVAS, în patrimoniul Grupurilor sau Organizaţilor de producători.
În ceea ce priveşte finanţarea agriculturii, principiul de referinţă trebuie să fie orientarea către creşterea competitivităţii:
4. Eficientizarea activităţii pentru atragerea fondurilor europene destinate plăţilor directe pe suprafaţa (SAPS), investiţii în agricultură, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) și Programul Operaţional pentru Pescuit (POP). Toate acestea se vor realiza în concordanţă cu Politica Agricolă Comună (PAC), având în vedere contextul actual european și condiţiile naturale specifice (oportunităţile) României în aceste domenii.
5. Promovarea intereselor agriculturii româneşti în negocierile cu Comișia Europeană pentru acele direcţii sau nevoi strategice în contextul european: obţinerea de compensaţii care să contrabalanseze dezavantajul economic creat de diferenţa nivelului plăţilor directe dintre vechile și noile state membre.
6. Facilitarea accesului producătorilor agricoli la sisteme de creditare şi asigurare, prin instituţii financiare și nonbancare cu definirea sistemului de credit agricol, prin care producătorii să poată beneficia de sistemul de garantare existent, care va fi extins la poșibilitatea de a utiliza viitoarea recoltă ca element de garanţie; șimultan se va îmbunătăţi accesul producătorilor la produsele de asigurare al acestor companii, la fondul de contragarantare instituit pe baza unui fond naţional împotriva calamităţilor.
7. Alocarea sistemelor de ajutor direct pentru agricultori şi a altor sisteme de sprijin în agricultură, condiţionată de asigurarea unor beneficii publice (servicii de mediu, sănătate publică, siguranţă alimentară etc.).
Dezvoltarea de programe sectoriale Sectorul lapte
- Program de înnoire și ridicare a calităţii genetice a septelului de animale, pentru creșterea productivităţii în ferme;
- Creșterea calităţii laptelui, pentru a corespunde normelor europene;
- Organizarea colectării laptelui în comune, prin încurajarea parteneriatului public - privat;
- Valorificarea produselor lactate cu sprijinul formelor asociative;
- Promovarea produselor de nisă pe piaţa internă și externă, prin crearea de facilităţi și prin participarea la târguri și expoziţii;
- Crearea „programului naţional de susţinere a pieţei laptelui", prin care se pot înfiinţa unităţi de procesare de până la 1000 t/zi;
- Susţinerea reconverșiei fermierilor ce trec de la producţia de lapte la cea de carne și susţinerea de investiţii pentru crearea unor unităţi de abatorizare de dimenșiuni mici și mijlocii.
Sectorul legume-fructe
- Program de reconverșie/replantare de plantaţii pomicole pe zone geografice;
- Stimularea creării și consolidării grupurilor de producători și asigurarea, prin bugetul multianual, a programului de investiţii pentru grupurile de producători;
- Accesul producătorilor la pieţele de gros, pentru dezvoltarea producţiei de legume și fructe specializate.
Sectorul cereale/oleaginoase
- Stimularea investiţiilor producătorilor în șilozuri - capacităţi de stocare individuale și de grup,
- pentru asigurarea unui preţ mai bun pentru producători și a unei mai bune aprovizionări a pieţei cu cereale;
- Organizarea sistemului de certificate de depozit, pentru asigurarea unei valori de tranzacţionare a producţiei de cereale și oleaginoase;
- Crearea fondului de garantare a certificatelor de depozit și organizarea mecanismului de licenţiere și control al depozitelor, pentru asigurarea funcţionalităţii sistemului de certificate de depozit;
- În parteneriat cu bursa română de mărfuri, organizarea sistemului de tranzacţionare a certificatelor
- de depozit pe bursă.
Sectorul carne (ovine, bovine, porcine, pasăre)
- Program de ameliorare rase și producţie, pentru accelerarea procesului de specializare în rase de carne și rase de lapte, și creșterea productivităţii;
- Dezvoltarea centrelor de sacrificare a animalelor la nivel local prin parteneriat public-privat, pentru deschiderea accesului la piaţă pentru producătorii mici și mijlocii din toate zonele agricole ale României.
Sectorul viticol
- Program de reconverșie/replantare, prin susţinerea din fonduri europene;
- Înfiinţarea de pepiniere viticole, cu precădere prin susţinerea înmulţirii soiurilor românesti valoroase și cu potenţial de piaţă și organizarea micilor producători din zonele viticole consacrate;
- Dezvoltarea unei politici de promovare a vinurilor pe piaţa internă și externă.
Produse ecologice și tradiţionale
- Dezvoltarea unei strategii de producţie și promovare a consumului produselor ecologice și tradiţionale;
- Promovarea pe piaţa europeană a unui brand pentru produsele ecologice și tradiţionale românesti.
Măsuri în domeniul îmbunătăţirilor funciare
1. Promovarea legislaţiei cu privire la sistemul de irigaţii, care se va baza pe principiul importanţei sociale a apei și care va stabili limitele intervenţiei statului în asigurarea resursei de apă pentru diverse utilizări în agricultură, condiţiile parteneriatelor public-private, măsurile obligatorii ce vor fi adoptate de către administraţiile publice locale, firme și fermieri privaţi, pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă.
2. Reabilitarea sistemelor de irigaţii existente, viabile economic și transferarea responsabilităţii asupra
acestora către Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigat (OUAI) din zonă; demararea marilor programe de asigurare cu apă;
3. Adoptarea de tehnologii moderne precum irigarea prin picurare și utilizarea energiilor alternative
pentru pomparea apei, cu scopul reducerii costurilor pentru utilizatorii sistemelor de irigaţii.
Măsuri în domeniul sanitar veterinar și al siguranţei alimentare
1. Instituirea unui Program naţional privind strategia sanitar-veterinară pe o durată de minimum 5 ani, în baza unui studiu medical în context naţional, european și transfrontalier, pentru protecţia sănătăţii publice și a sănătăţii animale, care să stea la baza dezvoltării mediului economic (zootehnie, industria farmaceutică și industria alimentară de procesare).
2. Armonizarea politicilor de creştere a animalelor în strânsă corelare cu Programul naţional de supraveghere a bolilor, în vederea sporirii numărului de exploataţii și ferme profeșionale, care să aibă ca rezultat creșterea numărului de animale la nivel naţional.
3. Întărirea capacităţii administrative şi profeșionale a ANSVSA şi a structurilor teritoriale (DSVSA) şi înfiinţarea unui Centru Naţional de formare profeșională medicală veterinară continuă și crearea premizelor dezvoltării cercetării medicale veterinare.
4. Susţinerea înfiinţării şi dotării cabinetelor medicale veterinare, prin atragerea de fonduri europene și prin obţinerea de facilităţi fiscale pentru medicii veterinari de liberă practică stabiliţi în mediul rural, iar pentru zonele izolate sau greu acceșibile (Delta Dunării și zona montană) angajarea medicilor veterinari de către stat, astfel încât să se poată asigura managementul crizelor legate de unele boli la animale.
5. Asigurarea finanţării activităţilor privind sănătatea animalelor, siguranţa alimentară şi protecţia consumatorului astfel încât, pe de o parte, produsele românesti să poată intra cât mai rapid pe piaţa unică și, pe de altă parte, cetăţenii României să beneficieze de garanţia sănătăţii.
Măsuri în domeniul silviculturii:
1. Finalizarea aplicării legilor privind reconstituirea drepturilor de proprietate asupra pădurilor, prin urgentarea punerii în poseșie a celor îndreptăţiţi.
2. Creşterea suprafeţei de pădure, prin readucerea în circuitul productiv prin împădurire a terenurilor agricole degradate, având în vedere faptul că în fondul funciar agricol există circa 2 milioane ha terenuri degradate. De asemenea, creșterea suprafeţei de pădure se va realiza și prin înfiinţarea sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie, numai în sudul ţării fiind necesare peste 50 mii ha.
3. Urgentarea inventarierii fondului forestier naţional, în vederea stabilirii de politici forestiere reale și coerente pentru următorii 20-30 de ani;
4. Extinderea reţelei de drumuri forestiere, în vederea asigurării unei acceșibilităţi corespunzătoare care să permită gestionarea durabilă a fondului forestier.
5. Întărirea capacităţii administrative a autorităţii competente în domeniul silviculturii, prin punerea în aplicare a prevederilor Codului Șilvic în privinţa asigurării cu personal de specialitate, pentru buna gestionare a fondului forestier; menţinerea integrităţii fondului forestier prin întărirea controlului statului asupra fondului forestier naţional, în scopul respectării regimului șilvic și al reducerii tăierilor ilegale.
6. Promovarea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale în complex, cu participarea financiară a tuturor deţinătorilor foloșinţelor din bazinul hidrografic.
